Montaj și reparații țiglă ceramică și beton

Ţigla ceramică a fost tipul de învelitoare preferată pentru acoperişurile construite înainte de apariţia ţiglei metalice. Astfel, preponderenţa acesteia pe clădirile mai vechi de douăzeci de ani este una mare. Deşi cu o durată de viaţă destul de mare, ajungând şi la sute de ani, învelitoarea din ţiglă ceramică creează probleme la nivel local. Fiind alcătuită din elemente de sine stătătoare, neexistând elemente de îmbinare între aceste ţigle, vorbim de o particularitate aproape individuală a fiecărei ţigle în parte. Astfel, modalitatea de comportare în timp a fiecărei ţigle este individuală, iar durata de viaţă poate varia de la o ţiglă la alta. Acumulând acești factori dau naştere şi celor mai multor probleme legate de acest tip de invelitoare.

Faptul că această învelitoare este expusă unor diferenţe de temperaturi mari, cu temperaturi ce ajung sub pragul de îngheţ iarna şi caniculă vara, duce la pierderea calităţilor fizice şi mecanice ale acesteia. Această deteriorare duce la fisurarea unor elemente ce alcătuiesc învelişul, ţigle sau coame, fisuri ce fac loc infiltraţiilor. Aceste infiltraţii pot fi minore la început, dar pot produce pagube majore. Apa infiltrată prin aceste ţigle poate ajunge la elementele ce compun construcţia acoperişului, în primă fază la şipcă, iar mai apoi la grinzi şi alte elemente care compun structura acoperişului. Prin aceasta structura lemnului este afectată ceea ce duce la dislocarea mai multor ţigle, iar aceasta face loc unei infiltraţii majore.

Altă problemă care apare prin faptul că acest tip de învelitoare este format din elemente indiviluale, este că apar dislocări locale, care nu pot fi detectate vizual, ci doar la o inspecţie amănunţită.

Etanşeitatea coamelor pentru ţigla ceramică creează probleme, de asemenea. Chituirea acestor elemente s-a făcut cu ciment amestecat cu nisip. Acest tip de material cedeză de cele mai multe ori înaintea ţiglei, din această cauză fiind nevoie: fie de o înlocuire a acestui chit de etanşare, fie înlocuirea lui cu un sistem de ultimă generaţie (pentru mai multe detalii legate de etanşeitatea coamelor vezi aici).

Utilizarea ţiglei de beton în România, la scară largă, este una relativ recentă şi folosită cu precădere de către marii dezvoltatori imobiliari. Se pare că una din principalele probleme este că pentru acoperişurile recente, cei care au optat pentru acest tip de învelitoare, din cauza costurilor aparent ridicate, sau pentru că nu au fost informaţi corespunzător, nu au achiziţionat toate accesoriile necesare acestui tip de învelitoare. Aceasta este principala cauză care va duce la degradarea învelitorii, iar mai apoi a structurii acoperişului. Fiind vorba de o structură care este nevoită să suporte o greutate relativ mare, costurile raparaţiei vor fi unele mai mari. Un exemplu în această direcţie este lucrarea executată la complexul rezidenţial Class Pipera, deoarece, din neglijenţă sau neprofesionalism, montatorul ininţial a acoperişului a folosit folie de nailon, în locul foliei de difuzie. Existau, de asemenea, multiple deficienţe în montajul coamelor şi la etanşeitatea cu coşurile de fum (vezi lucrarea aici).

Avantajele acestui tip de învelitoare sunt aspectul şi durata de viaţă. Dezavantajul este greutatea mare (app. 4 kg per ţiglă, pentru cea de beton), o greutate care necesită o structură de rezistenţă a acoperişului mai mare.

Pentru acest tip de învelitori este recomandat o revizie periodică pentru prevenţia eventualelor probleme enumerate mai sus. Vă stăm la dispoziţie pentru acest tip de revizii. Pentru a planifica o revizie vezi secţinea de CONTACT

De asemenea, vă punem la dispoziţie şi serviciul nostru de montaj profesional pentru acest tip de învelitoare.